Weekend in Cape Town

De vineri am inceput pregatirile pentru weekend, adica am studiat ce optiuni de vizitat am si am facut cumparaturile necesare. Adica baterii pentru aparatul foto, ca alea erau cele mai importante.

A trebuit sa tai rechinii  - scufundari in ocean printre rechini albi in mediul lor natural - si big five - un safari printr-o rezervatie naturala unde intalnesti cele 5 animale din africa considerate a fi cel mai greu de vanat: leul, elefantul african, bivolul, leopardul si rinocerul. Erau prea departe, si n-aveam cu ce sa merg, pe langa timpul necesar. Dar cu o alta ocazie ... cine stie :) Cei de pe aici mi-au zis toti ca e super tare la Big Five, e o atractie de top. Altadata :(
Asa ca am ales turul rosu (weekendul trecut am facut turul albastru), mi-am socotit ca iau bilet de 2 zile la care primesc gratuit "night tour" si "boat tour", mi-am notat prin ce statii vreau sa cobor ca sa vad ce ma interesa si am pus ceasul sa sune :) ah, inainte mi-am stabilit si transportul, ca astia de la mall aveau primul "shuttle bus" abia la 11:30. Asa ca am vorbit cu gazdele si am aranjat pentru 9am plecarea contra sumei de 100R. mai ieftin decat taxi-ul, dar mai dublu fata de shuttle bus. C'est la guerre.

Dimineata, 7:45 trezirea ... si pe cai ca se filmeaza :) Am ajuns acolo devreme, pe la 9:10 (am plecat putin mai devreme), am luat biletul si am pornit la drum. Pe jos intai, ca nu e graba :) Am vizitat V&A Waterfront (adica de la Victoria si Alfred, Victoria fiind regina Marii Britanii si Alfred nu mai stiu :D), am vazut turnul cu ceas si un robotel din lazi de cola, si am mai vazut foci care leneveau la soare pe unde aveau chef. Aveau chiar o platforma pentru ele, special facuta cu trepte de acces din mare :) super tare. Dar numai fraierele mergeau acolo, jmekerele stateau pe unde le venea, in general in drumul oamenilor :)
Am vazut si locul de unde s-a dat startul in Volvo Ocean Race (se daduse startul vineri dar na, unii lucreaza), si m-am imbarcat in autobuz ca se facea tarziu.

Vantul a fost ca de obicei la el acasa, mergand cu autobuzul ajungeai intotdeauna sa mergi contra vantului asa ca dupa 5 minute imi lacrimau ochii. Dar nu, ca eu vreau sa stau sus, in aer liber, sa fac poze. Noroc ca mi-am luat o sapca cu Africa de Sud si nu m-a mai batut soarele in cap ca weekendul trecut. A fost mai aglomerat decat weekendul trecut, se vede treaba ca sezonul si-a intrat in drepturi. De-abia gaseai locuri sus.
Prima oprire: centrul. m-am dat jos, m-am plimbat prin Green Square Market (piata in care vindeau bajetii toate minunile, hand made cica) si am luat si niste vuvuzele cu ocazia asta, ca nu mai vazusem in alta parte. M-am negociat cu dude-ul ala, probabil ca le puteam lua si mai ieftin dar daca n-am mai vazut in alta parte, n-am putut fi destul de dur. Alte suveniruri n-am putut lua, ca erau ori lemne sculptate in forma de animale ori sarme impletite in aceleasi forme, asa ca m-am multumit cu vuvuzelele.
Centrul aici nu e pietonal. Aglomeratia este si pe strada, cu multe masini bara la bara, si pe langa, pietonii fiind nevoiti sa se inghesuie pe trotuarele vesnic neincapatoare. Au unele cladiri fainutze, stil britanic (din ce am vazut in filme), plus niste cladiri moderne, inalte (20-30 etaje).

M-am imbarcat mai departe, am trecut prin districtul 6 - cica de aici au fost mutati vreo 6000 de oameni (sau familii? nu mai stiu sigur) in perioada apartheid-ului pentru ca nu era voie ca albii si negrii sa traiasca la un loc. Si cartierul a fost daramat. Desi au vrut la un moment dat sa construiasca cladiri de birouri pe spatiul ala, s-a declarat monument sau ceva de genu si a ramas teren viran in memoria celor intamplate acum vreo 40 de ani. Cica acum au inceput incet, incet sa se mute oameni inapoi acolo, sa se construiasca case ...

Am ajuns la castelul Bunei Sperante (de la Capul Bunei Sperante). Am intrat, am facut turul ... nu e mare scofala, adica nu se compara cu castelele Europei. M-a enervat indeosebi culoarea galbena cu care era zugravit, cred ca arata mult mai interesant daca-l lasau "in piatra", cum a fost construit, asa arata ca o casa mare, neingrijita. N-am pierdut vremea pe la el, am plecat repede sa vad lucruri mai interesante.

La muzee n-am oprit, n-aveam vreme pentru ele, am mers direct la telul zilei, Table Mountain. Si am avut ce vedea si ce ma minuna. Nu intru in amanunte, pentru ca merita o prezentare separata, cu poze si tot tacamul. Am stat vreo 2-3 ore pe aici, asa ca mi s-a facut foame, si am oprit la urmatorul punct de atractie, Camps Bay.
Camps Bay atrage turistii prin plaja super faina, la Atlantic. Plaja e lata, are terenuri de volei (de plaja, evident), are o portiune cu gazon inspre sosea si niste copaci (pentru stat la umbra) si dincolo strada restaurante, baruri, resedinte de lux. Cica pe aici ai ocazia sa intalnesti vedete, venite la plaja si distractie in Cape Town, cu paparazzi cu tot :) Spre uimirea mea, masa nu a fost tare scumpa, avand in vedere faima locului. cu vreo 100R (vreo 10 Euro) am mancat niste calamari cu dorada si am "lins" o bere ... a fost minunat. Astia au fost primii/singurii ce au avut sos de usturoi, le-am cam golit bolul :)

Ma grabeam sa prind "Night Tour" ce-l aveam inclus in bilet, asa ca nu m-am intins prea mult la plaja. Dar am stat destul cat sa remarc cat de rece era apa Atlanticului. Deci: intru pe plaja pe la 4pm, descult sa simt nisipul. Si cum era normal pentru un nisip stat in soare toata ziua, era cald (nu fierbinte, ca totusi batea vantul care mai racorea). Inaintez eu catre mare si ajung la nisipul ud. Cand am pus talpa pe el am simtit ca iarna cand e ger si-ti lipesti o zona cu piele sensibila (de ex. limba :D) de o bara. Parca mi s-a lipit piciorul de nisip si aveam senzatia ca il voi ridica dar fara piele. Inghetat, era nisipul. Brrr. Si era doar la inceput, acolo unde valurile ajungeau mai rar si soarele batea non-stop. Mi-am facut curaj si am inaintat, sa-mi clatesc picioarele obosite in apa rece a Atlanticului. Eram obisnuit deja, de pe nisip, ma asteptam sa fie rece, si asa a fost. Ma plimb eu pe acolo 2-3 min si ies, ca-mi inghetau picioarele, fug la nisipul cald sa le salvez de la degeraturi. Pfoa, vreo 10 minute am stat in nisipul cald si apoi pe gazon pana sa mi se dezmorteasca picioarele, nu mi-am dat seama cat era de rece apa stand pe acolo.
Tot pe-acolo era o trupa de copii ce cantau la tot felul de instrumente, muzica de-a lor si nu numai. Le-am facut si un filmuletz, am facut si poze, si la sfarsit am luat si un CD ca erau chiar faini.
Gata, nu mai era timp, am luat urmatorul bus (precum ziceam, plecau la ora exacta intotdeauna) si m-am dus inapoi la V&A Waterfront de unde urma sa pornesc in turul nocturn de la 6pm. Pana acolo am mai trecut pe la Clifton Beach (4 plaje care aratau super, pacat de apa care era tot asa de rece), SeaPoint (arata bine, avea o faleza de promenada care se intindea pe vreo 3-4km si unde lumea facea jogging, se dadea cu rolele, cu skate-board-ul), Three Anchors Bay si am trecut pe langa stadionul facut pentru campionatul mondial de fotbal din 2010.

Night Tour-ul era programat sa dureze 3 ore, in care te duceau cu bus-ul pe Signal Hill (intre Lion's Head si Table Mountain) sa vezi apusul soarelui si apoi plimbare prin oras sa vezi luminitele de Craciun. Vreo ora ne-a luat sa ajungem la Signal Hill unde am stat in bataia unui vant rece sa asteptam sa apuna soarele in ocean. Din pacate, chiar cand sa apuna un nor a aparut in zona aia asa ca am pierdut momentul intrarii soarelui in ocean, dar cred ca au iesit niste poze faine ... o sa le pun candva :) Si a trecut si a doua ora, asa ca am mers sa vedem luminitele din oras. N-a fost ce ma asteptam, am fost dezamagit de luminite. De fapt aveau luminite pe o singura strada, mai principala, pe care am mers in functie de cum ne lasau semafoarele. fiind deja tarziu, trafic nu mai era, asa ca in 10 minute maxim am terminat luminitele ... nici nu erau mare lucru, doar niste sarme trase dintr-o parte in alta a strazii cu niste forme de animale care cica dansau (se aprindeau/stingeau 3 beculete sa dea impresia de miscare). Nimic spectaculos. In rest, niciunde nu e nicio luminita aprinsa extra, cu ocazia Craciunului.

Ca sa ma intorc la hotel, nu era niciun bus la ora aia, singurul mod de a ma intoarce era taxi-ul. Mi-a luat vreo 20 de euro dar na, am fost in Night Tour. Am ajuns pe la 10 la hotel, re-bronzat ca tractoristu' :)

Boat tour am zis ca-l las pe duminica, ca nu intrau toate intr-o zi. Dar duminica dimineata, ce sa vezi: ploaie nenica. ma uit pe prognoza meteo ca doar am canal dedicat la TV ... si asa va fi toata ziua. scriu mail repede la Val sa anulez transportul de dimineata aia, si n-a fost nicio problema. asa ca m-am plimbat prin mall si am inotat, cam asta am facut duminica.

Tragand linie insa la sfarsitul zilelor libere, am facut si turul rosu, si turul albastru, doar plimbarea cu barca am ratat-o si plaja. De plaja nu-mi pare rau, ca oricum mie imi place mai mult sa  ma balacesc/inot decat sa vegetez la plaja. Una peste alta, am facut ce mi-am propus.

Next ... Table Mountain. Sper ca va fi mai scurt, sa vorbeasca pozele :)

Cape Town - impresii generale

Mi-am facut in sfarsit curaj sa scriu din nou. Mi-am dat seama ca de fiecare data cand vorbesc cu cineva, gasesc alte lucruri pe care sa i le spun. Asa ca trebuie sa le scriu ca mi-e teama sa nu le uit.

Deci m-am mutat la alt hotel, de fapt e un apartament in regim hotelier. Ideea e interesanta ... e o zona, "The Island Club", care are mai multe hoteluri respectiv apartamente in regim hotelier (self catering). Zona e ingradita la propriu, pazita, camere de filmat pe afara si pe la intrari. Rezidentii au mai multe locuri prin care pot intra in complex cu carduri de acces, dar strainii pot intra doar pe la porti unde procedura este cam asa: spui la paza unde vrei sa mergi, aia suna la apartamentul respectiv si daca locatarul e de-acord atunci iti treci numele + actul de identitate, ora la care vii si semnatura intr-un registru de la poarta si poti sa intri.
Deci siguranta e pe primul loc.
Mai departe, cladirile sunt aranjate circular, in mai multe cerculete, iar in interior e o insulita (cred ca de aici ii vine numele de "The Island Club"). Apa din jurul insulitei da in Canal, canalul fiind ceva de genul Begai dar pe jumate ca marime. Insulita la care am eu vedere are in mijloc o piscina, apoi roata are gazon, apoi vreo 3 randuri de palmieri inalti, o alee cu dale rosii si apoi un alt rand de palmieri dar mai mici, iar intre ei si apa, flori. Totul e ingrijit si curat, gazonul e tuns si gros ca un covor persan. nu exista asa gazon pe niciun teren de fotbal de la noi ... Pe insulita asta se ajunge prin niste podete foarte dragute, si trecand printr-o portita de intrare tot pe baza de card :)

Apartamentul se cheama "1 Bedroom Apartment", adica are un dormitor, o sufragerie, o baie cu cabina de dus si cu vana si bucatarie cu de toate. In sufragerie am TV LCD cu diagonala de 88cm, 2 canapele, si de acolo dau in balcon cu view la insulita. Bucataria e pe holul intre intrare si sufragerie, are frigider, cuptor cu microunde, prajitor de paine si un aragaz electric. In baie am masina de spalat. Deci n-am nevoie de nimic, sunt ca si acasa, chiar mai bine :)

Pe langa toate astea, curatenie se face in fiecare zi, inclusiv imi spala vasele daca le-am lasat cumva murdare :)

Ah, era sa uit. Complexul are si o sala de fitness si o piscina acoperita - adica un bazin de inot de 25m cu 3 culoare. Verificarea apei se face zilnic, are vreo 28 de grade, si e curat ca lacrima. Merg si dimineata si seara, ca oricum in timpul saptamanii nu prea am ce face ca vin destul de tarziu de la lucru.

Din ce am vorbit cu colegii pe la lucru, cam asta e tendinta si printre localnici. Se fac astfel de cartiere in care ai de toate (gradinita, scoala, supermarket) si tot asa, ingradit si pazit. Un loc de casa intr-un astfel de complex ajunge pe la 1Milion Rand, adica vreo 90.000 de euro. Deci nu oricine isi permite ...

Oamenii sunt super de treaba, nenea asta de la hotel (manager-ul) mi-a schimbat niste euro la un pret foarte bun (nu ca hotii aia din Mall) si m-a ajutat cu tot ce am avut nevoie. Colegii de la lucru la fel, orice am nevoie ... se rezolva. Faza tare intr-un supermarket: vreau sa-mi iau o chifla, sa-mi fac sandwich pentru dimineata. si cer la tanti din supermarket de la paine (cam la fel cum e prin Auchan), o chifla. Aia se uita la mine, si nu intelege ... cum 1 chifla? Numai una? Nu se poate ... si imi pune doua si trece pe bon 1 :)

Si sa trecem si la partile nasoale ... De fapt e una singura: mancarea! E ditamai mall-ul, are numeroase locuri unde se poate manca ... dar vai, bucataria lor nu e pe placul meu. Fiecare bodega are sosul ei secret, specialitatea ei deosebita, dar toate ce le-am incercat au fost nasoale :( Am mancat niste aripioare picante (asta am comandat) si am primit niste aripioare acre. Da, acre! si nu ca erau stricate, ci erau inmuiate intr-un un sos minune pe baza de otet ... bleacs. Si mi-or mai dat un sos alb, am sperat ca spal acreala cu el, dar avea gust de ranced. Ala era gustul lui normal, ca am mai dat de el la cantina la care mancam la pranz si colegii n-aveau nicio problema cu el :) Deci la restaurantul unde am mancat aripioarele era full, aveau vreo 50 de mese si in seara de luni cand nu prea era lume, la ei era full. Am stat pe o canapea la intrare sa se faca loc. Tragic.
Si ce e mai rau e ca nici in supermarket nu stau mai bine. Nu exista branza la ei, exista doar cascaval. Salam este de vreo 3 feluri si e un fel de pasta. Trei sferturi din produsele de la carne, la noi nu le-ar cumpara nimeni, arata oribil. Jumate par stricate, restul arata nasol din start (ma refer in special la culoare). Am gasit pana la urma vreo 2-3 feluri de sunca ok, la preturi intre 10-15 euro/kil. Avand o astfel de mancare in supermarket, sigur ca nici la restaurante nu e mancare mai buna :) Sandwichurile de la Subway aratau bine in poze, cand m-am apropiat si am vazut cu ce le faceau ... nu mai aratau asa de bine.

Mancarea e dulce/dulceaga in general, si am observat ca oamenii mananca multe dulciuri oricum. De exemplu am avut la cantina zilele trecute o pulpa de pui cu sote de morcovi si cartofi la cuptor. Pulpa era intr-un sos galben, dulceag. Morcovii erau dulci, iar cartofii erau intr-un sos alb (bechamel cred) iar dulceag. cartofii nu i-am putut manca, imi venea sa vomit. Si senzatia asta am avut-o pana spre seara ... Azi am mancat aripioare cu orez si sote de legume. aripioarele erau facute din nou cu ceva sos dulce ... noroc ca orezul nu era dulce, legumele erau doar putin, s-au putut manca.

In supermarket-uri la paine au niste prajituri de forma cozonacilor de la noi dar mult mai grele, mai dense. Si oamenii le cumpara, trec foarte repede. A adus cineva la lucru de ziua lui asa ceva, si am mancat si eu. E dulce si atat, dar e grea la stomac. N-are crema, e doar ceva aluat dulce, greu. In conditiile astea, nu e de mirare ca femeile lor dupa ce trec de 30 de ani depasesc suta de kile si de abia mai pot merge.

Paine nu prea mananca, nicaieri nu ti se da paine la restaurant. Si n-am vazut pe nimeni sa manance paine nici la cantina (nu este pe masa, cred ca trebuie sa ceri daca vrei). Totusi in supermarket am vazut oameni cumparand paine, in general chifle de hamburgher :)

Atat ca impresii generale, mai editez cand mai am ce sa spun. Voi pune si poze in cursul zilei daca am vreme.

Pofta buna!

De-a avionu' si Cape Town-ul

Am plecat din Timisoara. Lufthansa. Inghesuiala. Munich, fuga la avionul de Frankfurt. Frankfurt, strabat tot aeroportul pana la avionul 747-400-le de Cape Town. Ajung transpirat tot, il prind. Oare bagajul meu l-a prins?

Inghesuiala din nou, 10/rand, o gramada de randuri .. cred ca lufthansii astia i-au inghesuit scaunele sa intre mai multi. Comparabil cu un autocar dar nu de-ala fain. Clima merge non-stop, uneori transpir, alteori pare rece. nu cat sa-mi pun asa numita "patura" de plasa care incapea in buzunar, dar cu care se acopereau mai toti.

Nimeresc cu o familie pe rand, sunt rugat de stewardesa sa ma mut, sa aiba familia loc sa stea 3 pe 4 scaune. sigur, bineinteles, sunt de treaba si accept, ma duce la un loc total inconfortabil (primul in spatele "bucatariei), unde nu aveam loc sa-mi intind picioarele, nu ma puteam uita la tv ca-mi luxam gatul si mai si venea un miros de la "bucataria" aia de mi s-a facut greata. M-am dus la duduia stewardesa si i-am zis sa produca un alt loc ca altfel merg si-i inghesui familia. S-a gasit alt loc langa o big mama care mai avea putin si dormea cu capul la mine pe umar. m-am facut mic acolo la mine in scaun, macar vedeam la TV si m-am pus sa citesc. Golful francezului.

In fine, se iteste de ziua, de apropiem de destinatie, eliberez demonul si simt cum incepe sa curga sangele prin vene. Ah, mai putin si ajung, si sa vezi ce ma intind eu intr-un pat candva ...

Scobor din avion, vad in stanga un singapore airlines cam de aceeasi dimensiune cu al nostru. Haoleu, fuga la control pasapoarte. Calca-te-n picioare cu singaporezi ... cand colo, o ditamai sala prin care se plimba un sarpe de oameni. Sa tot fi fost continutul a vreo 3-4 avioane de marimea aluia cu care am venit eu (Boeing 747-400 - pentru cine-i curios sa sape). Imagineaza-ti ca scapi pe jos o punga cu orez de vreun kil. Si culegi boaba cu boaba, si apoi le tragi pe ata :)

Dupa vreo 40-50 de minute imi vine si mie randul sa-mi prezint pasaportul - noroc ca am fugit repede pe culoar, ca mai ramasese de-o jumate de sarpe in spatele meu.

Nu-i nimic, imi zic, imi iau bagajul si Cape Town, pazea. Ma asez frumos la filtru bagaje si privesc cu nesat multimea colorata de bagajoaie. Hop ... alarma falsa. Nu era al meu. nu-i nimic, vine si randul meu. Pana la urma, ce ti-e si cu memoria asta, observ ca incep sa se repete bagajele si al meu ... nimic. Merg sa intreb o cucoana daca mai au oamenii de pus bagaje pe banda. Nu nene, le-au terminat de mult. De ce? Pai uite, a trecut o tura si al meu nu fu. Hai sa vedem, zice madama, si hop la un oficiu de bagaje. Doi ochi si o dantura perfecta zambesc ghidus spunandu-mi ca sunt pe lista :)

Adica? A ajuns bagajul meu sau nu? Pai :D ... a ramas la Frankfurt. Mama lor de nemti, rigurosi si alte cele cica, dar nu cu ale mele ... :(

Cu coada intre picioare, la peste 1 ora de cand trebuia sa ma intalnesc cu Val, soferita ce avea sa ma transfere de la aeroport in oras (a se citi la birou), ies spre locul unde trebuia sa ma intalnesc cu ea, si unde speram sa mai fie avand in vedere intarzierea mea. Eh, uite ca nu am fost abandonat, pe ultima pancarta vad scris Alcatel si hop sarim in microbuz si ma inviorez minunandu-ma de cum schimba ea vitezele cu mana stanga. schimbam 2 cuvinte, volan pe partea dreapta, condus pe partea stanga si ajungem destul de repede in oras. Autostrada cu 3 benzi, intrari, iesiri, pasaje .. ce mai, tara civilizata.

Cer senin, soare, 25 de grade, putin vant, ce mai, chiar cum imi place mie sa fie vara. Parca nu-mi pare rau ca am plecat de la -6. Culmea, intr-un cer senin cat vedeai cu ochii, era o zona mica cu un nor negru pe la mijloc si mai alb pe margini, dar asa, pe verticala. Era un munte a la Adam's Familly, doar deasupra lui era norul. De fapt ce deasupra lui, ca nu i se vedea varful. minunat, am scos aparatul si am tras cateva poze (powered by Adi Stan). Sa am si eu cu ce sa ma prezint acasa, ca toti strigau in cor "poze, poze, sa faci muuuulte poze". Nu le pun acum pentru ca net-ul mi-e limitat, le voi pune de la celalalt hotel, probabil.

La Alcatel, oameni unu si unu. Toti mi-au placut, n-a fost unul sa nu-mi placa. Am intrat in cladire, am urcat la etajul alcatelului, am intrat pe usa ... nimeni la "receptie". Ma uit pe usi la birouri, vad un nume cunoscut din mail-uri, si intru. Hei, from Romania? yes, yes, hau hau, bagaj, pe drum de 20 ore, hai sa-ti arat colegii, si am mai intrat pe la cativa, am primit locul unde a stat si Rui si gata, sa ne punem pe treaba. Am intrat in vorba cu cei doi cu care stateam in birou, i-am intrebat una-alta, unde mananca, daca ma iau si pe mine cu ei la masa si gata, suntem prieteni :) nu numai ca m-au luat la masa, dar au si platit ca de unde Ranzi (un Rand, doi Ranzi) pe mine ... aveau niste vanatai tzapene cica de la paint-ball, deci daca vin cu chestii de-ale acasa sa stiti de unde sunt. Le-am zis sa conteze pe mine in actiuni de-astea de team-building. apoi a venit N.F. in birou (m-am gandit sa nu dau nume ca deh, chiar asa prieteni inca nu suntem, si vorba aia, am venit in misiune de lucru nu de socializare) si am stat ceva de vorba, despre buffer si despre alte cele. Mi-a dat un sim, al lui personal, a zis ca n-are sens sa-mi fac altul ca e mai greu pe aici. Aveam sa realizez in curand cata dreptate avea. S-a oferit sa ma duca la hotel, si cum stia ca maine schimb hotelul, s-a oferit sa ma duca el de la unul la altul. pentru partea a doua l-am refuzat, e prea aproape ca sa merite efortul. Oricum n-am bagajul mare, doar ghiozdanul cu laptopul. S-a oferit sa ma aduca in fiecare zi la lucru, dar din nou l-am refuzat, sunt vreo 15-20 min. de mers pe jos, am zis ca asa pot sa mai fac si eu ceva miscare.

Pe la 4 nu mai era nimeni la birou, m-a adus la hotel si a stat cu mine pana m-am cazat. Foarte de treaba, avea Rui dreptate.

Primul lucru am facut un dus. Putzeam ... de parca as fi stat 24 de ore cu aceleasi haine pe mine transpirandu-le in reprize :) si eu nu am nas sensibil. nu vreau sa ma gandesc ce simteau cei doi din birou cu mine. Noroc ca geamul era langa mine si l-am tinut deschis cat am stat pe acolo.

Am sunat la aeroport, le-am dat numarul de telefon in speranta ca vine maine bagajul, si am iesit in mega complexul comercial Canal Walk Shopping Center. Mall-ul nostru cred ca e un sfert din asta. Totusi, daca ma gandesc mai bine .... nu cred ca e un sfert. O imensitate. Inconjurat de un canal (cica din ocean vine), desi era trestie in el si deci cred ca e apa dulce. Asta cica e super safe, are si reguli foarte clare la fiecare intrare. Ne selectam clientii, respectati regulile samd. Fiind inconjurat de Canal ... se poate intra si mai ales iesi, doar prin intermediul unor podete peste canal. In vreo 2 ore am reusit sa ma ratacesc prin el, mi-am pierdut toate reperele. Asta si pentru ca nu prea au cladiri inalte dupa care sa ma orientez. De mancat am mancat niste KFC, preturile sunt cam ca si la noi. Dar nu a fost la fel de bun, nu-mi mai iau cat mai stau pe aici. Sandwich-urile de la Subway aratau foarte bine, si erau undeva pe la 20R, adica undeva pe la 2 Euro. Daca as da 2 euro la cantina si 2 euro seara as iesi bine, dar nu pot manca sandwich in fiecare zi, asa ca trebuie sa mai caut.

Am platit cu card-ul pana acum, dar hai sa vad unde pot schimba niste euroi, ca deh, tre sa am si ceva Ranzi de-astia. Aveam 20 oiro la mine, gasesc un exchange office, cand sa-i schimb imi zice tanti: vedeti ca nu e avantajos la 20 euro, ca va iau 68R comision (adica vreo 6.8 euro) la orice suma. What? Muiere, esti normala? Lasa ca nu-mi trebuie, fac ceva pe Ranzii vostrii. Bineinteles, nu scria niciunde nici macar cursul, daramite comisionul, dar na, femeia a fost de treaba si mi-a zis, nu m-a lasat sa schimb asa, orbeste.

Eh, si-am revenit la hotel. Frumos hotel. Foarte de treaba la receptie. Ajung in camera, vreau sa bag laptopul in priza: soc! priza e in forma de triunghi echilateral, cu gaura de sus cam de doua ori mai mare decat celelalte 2. Distanta intre gauri e mai mare decat distanta intre piciorusele stecherului european, deci fluier a paguba. Cum imi incarc telefonul, cum imi bag laptop-ul in priza?

Fuga la receptie: sar'na, un adaptor aveti? Scoate tanti tot felul de triplu stechere, dar tot de-alea erau. Stai, ca ma duc dupa cabluri. Vin cu cablurile (stau aproape de receptie, 1 etaj mai sus), deci ma-ntorc repede. Ea scoate un sertar intreg cu adaptoare si Evrika! l-am gasit. Sar'na, jubiland vin in camera. Ah, inainte de asta am intrebat ce tre' sa fac pentru net si raspunsul (adica pretul) nu prea mi-a placut.

In fine, in camera ma conectez la un wireless, si hai sa vad cat ma costa net-ul ... scump dom'le, scump. Cea mai ok oferta ce gasesc e 39R pe 100M. Gata, iau, ca la aia de la celalalt hotel vazusem cu 100R 1G, ceea ce ar fi convenabil, deci nu merita sa iau mai mult acum. Oricum, la un facebook mic si un mail, nu-mi trebuie tare mult

Deci hai ca iau. Dar nu-i asa usor ... trebuie sa-ti faci cont, ca sa-ti faci cont trebuie sa dai numar pasaport, adresa, zip code, numar de telefon valabil. Il dau pe ala de Romania: tzapa. Ca mi-or trimis sms cu un cod de activare ... nu am roaming, deci mumu. Fac din nou, pun numarul de South Africa, merge. Bineinteles ca este un I (i mare) care poate fi si l (L mic) si 0 (zero) care poate fi si O (o mare) si nu nimeresti niciodata din prima. In fine, dupa juma de ora de incercari, reusesc sa-mi fac cont. Pfuu .. ca sa scriu asta am iesit de pe net sa-mi economisesc megii :D

Na, ne auzim. Ma culc acum, ca maine ma mut si apoi ma rog la astre sa-mi aduca bagajul.