Am plecat din Timisoara. Lufthansa. Inghesuiala. Munich, fuga la avionul de Frankfurt. Frankfurt, strabat tot aeroportul pana la avionul 747-400-le de Cape Town. Ajung transpirat tot, il prind. Oare bagajul meu l-a prins?
Inghesuiala din nou, 10/rand, o gramada de randuri .. cred ca lufthansii astia i-au inghesuit scaunele sa intre mai multi. Comparabil cu un autocar dar nu de-ala fain. Clima merge non-stop, uneori transpir, alteori pare rece. nu cat sa-mi pun asa numita "patura" de plasa care incapea in buzunar, dar cu care se acopereau mai toti.
Nimeresc cu o familie pe rand, sunt rugat de stewardesa sa ma mut, sa aiba familia loc sa stea 3 pe 4 scaune. sigur, bineinteles, sunt de treaba si accept, ma duce la un loc total inconfortabil (primul in spatele "bucatariei), unde nu aveam loc sa-mi intind picioarele, nu ma puteam uita la tv ca-mi luxam gatul si mai si venea un miros de la "bucataria" aia de mi s-a facut greata. M-am dus la duduia stewardesa si i-am zis sa produca un alt loc ca altfel merg si-i inghesui familia. S-a gasit alt loc langa o big mama care mai avea putin si dormea cu capul la mine pe umar. m-am facut mic acolo la mine in scaun, macar vedeam la TV si m-am pus sa citesc. Golful francezului.
In fine, se iteste de ziua, de apropiem de destinatie, eliberez demonul si simt cum incepe sa curga sangele prin vene. Ah, mai putin si ajung, si sa vezi ce ma intind eu intr-un pat candva ...
Scobor din avion, vad in stanga un singapore airlines cam de aceeasi dimensiune cu al nostru. Haoleu, fuga la control pasapoarte. Calca-te-n picioare cu singaporezi ... cand colo, o ditamai sala prin care se plimba un sarpe de oameni. Sa tot fi fost continutul a vreo 3-4 avioane de marimea aluia cu care am venit eu (Boeing 747-400 - pentru cine-i curios sa sape). Imagineaza-ti ca scapi pe jos o punga cu orez de vreun kil. Si culegi boaba cu boaba, si apoi le tragi pe ata :)
Dupa vreo 40-50 de minute imi vine si mie randul sa-mi prezint pasaportul - noroc ca am fugit repede pe culoar, ca mai ramasese de-o jumate de sarpe in spatele meu.
Nu-i nimic, imi zic, imi iau bagajul si Cape Town, pazea. Ma asez frumos la filtru bagaje si privesc cu nesat multimea colorata de bagajoaie. Hop ... alarma falsa. Nu era al meu. nu-i nimic, vine si randul meu. Pana la urma, ce ti-e si cu memoria asta, observ ca incep sa se repete bagajele si al meu ... nimic. Merg sa intreb o cucoana daca mai au oamenii de pus bagaje pe banda. Nu nene, le-au terminat de mult. De ce? Pai uite, a trecut o tura si al meu nu fu. Hai sa vedem, zice madama, si hop la un oficiu de bagaje. Doi ochi si o dantura perfecta zambesc ghidus spunandu-mi ca sunt pe lista :)
Adica? A ajuns bagajul meu sau nu? Pai :D ... a ramas la Frankfurt. Mama lor de nemti, rigurosi si alte cele cica, dar nu cu ale mele ... :(
Cu coada intre picioare, la peste 1 ora de cand trebuia sa ma intalnesc cu Val, soferita ce avea sa ma transfere de la aeroport in oras (a se citi la birou), ies spre locul unde trebuia sa ma intalnesc cu ea, si unde speram sa mai fie avand in vedere intarzierea mea. Eh, uite ca nu am fost abandonat, pe ultima pancarta vad scris Alcatel si hop sarim in microbuz si ma inviorez minunandu-ma de cum schimba ea vitezele cu mana stanga. schimbam 2 cuvinte, volan pe partea dreapta, condus pe partea stanga si ajungem destul de repede in oras. Autostrada cu 3 benzi, intrari, iesiri, pasaje .. ce mai, tara civilizata.
Cer senin, soare, 25 de grade, putin vant, ce mai, chiar cum imi place mie sa fie vara. Parca nu-mi pare rau ca am plecat de la -6. Culmea, intr-un cer senin cat vedeai cu ochii, era o zona mica cu un nor negru pe la mijloc si mai alb pe margini, dar asa, pe verticala. Era un munte a la Adam's Familly, doar deasupra lui era norul. De fapt ce deasupra lui, ca nu i se vedea varful. minunat, am scos aparatul si am tras cateva poze (powered by Adi Stan). Sa am si eu cu ce sa ma prezint acasa, ca toti strigau in cor "poze, poze, sa faci muuuulte poze". Nu le pun acum pentru ca net-ul mi-e limitat, le voi pune de la celalalt hotel, probabil.
La Alcatel, oameni unu si unu. Toti mi-au placut, n-a fost unul sa nu-mi placa. Am intrat in cladire, am urcat la etajul alcatelului, am intrat pe usa ... nimeni la "receptie". Ma uit pe usi la birouri, vad un nume cunoscut din mail-uri, si intru. Hei, from Romania? yes, yes, hau hau, bagaj, pe drum de 20 ore, hai sa-ti arat colegii, si am mai intrat pe la cativa, am primit locul unde a stat si Rui si gata, sa ne punem pe treaba. Am intrat in vorba cu cei doi cu care stateam in birou, i-am intrebat una-alta, unde mananca, daca ma iau si pe mine cu ei la masa si gata, suntem prieteni :) nu numai ca m-au luat la masa, dar au si platit ca de unde Ranzi (un Rand, doi Ranzi) pe mine ... aveau niste vanatai tzapene cica de la paint-ball, deci daca vin cu chestii de-ale acasa sa stiti de unde sunt. Le-am zis sa conteze pe mine in actiuni de-astea de team-building. apoi a venit N.F. in birou (m-am gandit sa nu dau nume ca deh, chiar asa prieteni inca nu suntem, si vorba aia, am venit in misiune de lucru nu de socializare) si am stat ceva de vorba, despre buffer si despre alte cele. Mi-a dat un sim, al lui personal, a zis ca n-are sens sa-mi fac altul ca e mai greu pe aici. Aveam sa realizez in curand cata dreptate avea. S-a oferit sa ma duca la hotel, si cum stia ca maine schimb hotelul, s-a oferit sa ma duca el de la unul la altul. pentru partea a doua l-am refuzat, e prea aproape ca sa merite efortul. Oricum n-am bagajul mare, doar ghiozdanul cu laptopul. S-a oferit sa ma aduca in fiecare zi la lucru, dar din nou l-am refuzat, sunt vreo 15-20 min. de mers pe jos, am zis ca asa pot sa mai fac si eu ceva miscare.
Pe la 4 nu mai era nimeni la birou, m-a adus la hotel si a stat cu mine pana m-am cazat. Foarte de treaba, avea Rui dreptate.
Primul lucru am facut un dus. Putzeam ... de parca as fi stat 24 de ore cu aceleasi haine pe mine transpirandu-le in reprize :) si eu nu am nas sensibil. nu vreau sa ma gandesc ce simteau cei doi din birou cu mine. Noroc ca geamul era langa mine si l-am tinut deschis cat am stat pe acolo.
Am sunat la aeroport, le-am dat numarul de telefon in speranta ca vine maine bagajul, si am iesit in mega complexul comercial Canal Walk Shopping Center. Mall-ul nostru cred ca e un sfert din asta. Totusi, daca ma gandesc mai bine .... nu cred ca e un sfert. O imensitate. Inconjurat de un canal (cica din ocean vine), desi era trestie in el si deci cred ca e apa dulce. Asta cica e super safe, are si reguli foarte clare la fiecare intrare. Ne selectam clientii, respectati regulile samd. Fiind inconjurat de Canal ... se poate intra si mai ales iesi, doar prin intermediul unor podete peste canal. In vreo 2 ore am reusit sa ma ratacesc prin el, mi-am pierdut toate reperele. Asta si pentru ca nu prea au cladiri inalte dupa care sa ma orientez. De mancat am mancat niste KFC, preturile sunt cam ca si la noi. Dar nu a fost la fel de bun, nu-mi mai iau cat mai stau pe aici. Sandwich-urile de la Subway aratau foarte bine, si erau undeva pe la 20R, adica undeva pe la 2 Euro. Daca as da 2 euro la cantina si 2 euro seara as iesi bine, dar nu pot manca sandwich in fiecare zi, asa ca trebuie sa mai caut.
Am platit cu card-ul pana acum, dar hai sa vad unde pot schimba niste euroi, ca deh, tre sa am si ceva Ranzi de-astia. Aveam 20 oiro la mine, gasesc un exchange office, cand sa-i schimb imi zice tanti: vedeti ca nu e avantajos la 20 euro, ca va iau 68R comision (adica vreo 6.8 euro) la orice suma. What? Muiere, esti normala? Lasa ca nu-mi trebuie, fac ceva pe Ranzii vostrii. Bineinteles, nu scria niciunde nici macar cursul, daramite comisionul, dar na, femeia a fost de treaba si mi-a zis, nu m-a lasat sa schimb asa, orbeste.
Eh, si-am revenit la hotel. Frumos hotel. Foarte de treaba la receptie. Ajung in camera, vreau sa bag laptopul in priza: soc! priza e in forma de triunghi echilateral, cu gaura de sus cam de doua ori mai mare decat celelalte 2. Distanta intre gauri e mai mare decat distanta intre piciorusele stecherului european, deci fluier a paguba. Cum imi incarc telefonul, cum imi bag laptop-ul in priza?
Fuga la receptie: sar'na, un adaptor aveti? Scoate tanti tot felul de triplu stechere, dar tot de-alea erau. Stai, ca ma duc dupa cabluri. Vin cu cablurile (stau aproape de receptie, 1 etaj mai sus), deci ma-ntorc repede. Ea scoate un sertar intreg cu adaptoare si Evrika! l-am gasit. Sar'na, jubiland vin in camera. Ah, inainte de asta am intrebat ce tre' sa fac pentru net si raspunsul (adica pretul) nu prea mi-a placut.
In fine, in camera ma conectez la un wireless, si hai sa vad cat ma costa net-ul ... scump dom'le, scump. Cea mai ok oferta ce gasesc e 39R pe 100M. Gata, iau, ca la aia de la celalalt hotel vazusem cu 100R 1G, ceea ce ar fi convenabil, deci nu merita sa iau mai mult acum. Oricum, la un facebook mic si un mail, nu-mi trebuie tare mult
Deci hai ca iau. Dar nu-i asa usor ... trebuie sa-ti faci cont, ca sa-ti faci cont trebuie sa dai numar pasaport, adresa, zip code, numar de telefon valabil. Il dau pe ala de Romania: tzapa. Ca mi-or trimis sms cu un cod de activare ... nu am roaming, deci mumu. Fac din nou, pun numarul de South Africa, merge. Bineinteles ca este un I (i mare) care poate fi si l (L mic) si 0 (zero) care poate fi si O (o mare) si nu nimeresti niciodata din prima. In fine, dupa juma de ora de incercari, reusesc sa-mi fac cont. Pfuu .. ca sa scriu asta am iesit de pe net sa-mi economisesc megii :D
Na, ne auzim. Ma culc acum, ca maine ma mut si apoi ma rog la astre sa-mi aduca bagajul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu